Monthly Archives: August 2012

Pot, dar nu vreau

Standard

Suntem diferiti insa avem multe in comun. Suntem straini si poate ca nu prea. Suntem doi oameni care nu isi gasesc rostul. Limbajul nostru este diferit.. tu ai ramas in trecut, eu ma rezum la prezent.

Esti aproape de mine si cred ca la fiecare atingere a ta simt furnicaturi. Ma incarc cu energie pozitiva de fiecare data cand privesti in gol. Pentru ca atunci stai nemiscat si te pot privi secunde intregi fara sa iti dai seama. E o situatie ciudata si noua.

As putea sa sparg peretele ce l-ai pus intre noi, dar nu vreau. As putea sa ma uit in ochii tai si sa iti explic ce se intampla, dar nu vreau. As putea sa te citesc in profunzime, dar nu vreau. Starea de nesiguranta pe care mi-o redai este poate unul din motivele pentru care eu nu vreau nici unul din aceste lucruri. Dar este pentru prima data cand aceasta stare ma face sa ma simt puternica si nu slaba.

Pot sa imi dau seama de realitate, dar nu vreau.  Stiu ca sentimentul pe care il voi simti atunci cand voi vrea nu va fi unul pur, ci plin de ganduri sumbre. Poate ca imi este frica.. sau poate chiar nu vreau.

 

Advertisements

Atunci si acum

Standard

Te stiu, imi amintesc de tine. Esti tu, tipa simpatica. Cea lipsita de probleme, cea cu zambetul pe buze, cea visatoare. Erai micuta si aveai o naivitate de-a dreptu’ naucitoare. Tu erai buna cu toti oamenii necontidionat. Asta pentru ca nu le gaseai nici un defect, nu stateai sa analizezi nimic. Rasul tau nu va fi uitat. Rasul tau inocent.

Visele tale erau parca rupte din povestile cu printese. Te indragosteai usor si iti doreai sa fie cea mai frumoasa poveste de dragoste de fiecare data. Iti pasa de fiecare problema a prietenilor si uneori ii sufocai cu atata loialitate. Fata ta senina nu vazuse vreun gest de incruntare. Erai simpla si parca nu prea. Erai linistita si totusi plina de energie. Erai…

Acum te privesti in oglinda si vezi o alta persoana. O persoana realista. O persoana excentrica si plina de ganduri ciudate. Ca si visele tale. Nu mai ai incredere in vreo persoana. Poate in cativa prieteni. Ai trecut prin multe intamplari intunecate si ti-ai dat seama cum stau lucrurile de fapt. Nu suporti egoismul, insa observi ca nu mai poti fi draguta cu toata lumea. Si te gandesti mai mult la tine si la ceea ce iti doresti. Esti mai in varsta cu ceva ani. Nu mai ai rabdarea necesara in a asculta pe cineva, te chinui sa faci asta ori ce cate ori cineva ti se destainuie. Problema apare cand pur si simplu, nu crezi ceea ce ti se spune. Pentru ca ai invatat ce e aia “minciuna”, pentru ca nu esti proasta si iti dai seama cum stau lucrurile.

Dragostea e ceva.. asa.. uitat. Vrei sa fii libera. Vrei sa mearga de la sine. Nu vrei sa mai faci vreun pas inaintea celuilalt. Povestile de dragoste nu isi mai iau rostul. Esti atat de naturala si atat de directa, incat multi nu te recunsoc  atunci cand stau de vorba cu tine. Analizezi absolut orice si gandesti mult prea in amanunt.

Insa ghici ce? Numai tu stii ce simti. Numai tu stii de fapt, ce e in inima ta. Numai tu stii ce vrei. Numai tu stii cine esti.