Tarziu

Standard

M-am trezit speriata la ora 3 dimineata. Am avut un sentiment de neliniste….tocmai tresaream dintr-un vis urat. Am vrut sa te strang de mana, insa nu te-am gasit.. nu mai erai langa mine. Am vrut sa te strig, dar parca nu aveam glas.  Privirea mea s-a dus repede catre usa dormitorului. Nici macar umbra ta nu mai exista.

Am intrat in panica, pentru ca eram absolut singura. Am vrut sa te sun, insa nici macar in memoria telefonului nu mai erai. Ce puteam face? Tremuram.. de frica, de singuratate si de panica. Tu erai cel care ma putea ajuta .. tu ma puteai scoate din acea stare de anxietate.

Dar.. tu nu mai erai. Tu fugisei cu viteza luminii. Tu te evaporasei.

Au trecut zile in care am tot vrut sa iti revad zambetul, ochii mari si tenul fin. Am vrut sa ma strangi in brate cu mainile tale puternice, am vrut sa imi mangai parul buclat si sa imi spui ca ti-a fost dor de rasul meu.

Dar e tarziu.  Pentru ca pur si simplu nu ma mai regasesc acolo, pentru ca au trecut acele zile nelinistite, pentru ca simt ca nu vrei sa vii inapoi.

Dar nici nu te mai vreau acum. Sau poate ca da. Intr-un tarziu as vrea sa iti revad chipul plin de nebunie, desenul ascuns si inteles doar de tine, bratele puternice.

Nu ma vei intelege….pentru ca e tarziu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s